„Ultimul european”: Der Spiegel prezintă povestea unui șofer român care, în călătoriile sale, suprinde sufletul Europei. „Să fii român în Europa e un job”

Talic are 34 de ani, dar pare mai bătrân. Are brațe puternice, un comportament de gentleman și știe ce cred mulți oameni atunci când aud de „România”. Sunt țări în Europa cu o reputație proastă, unele cu o reputație foarte proastă și apoi este România, țara în care șeful unei instituții anti-corupție a fost forțat să demisioneze în urma unor acuzații de corupție și în care premierul este suspectat de spălare de bani, scrie Der Spiegel. Țara mai este cunoscută pentru consumul foarte scăzut de pastă de dinți și pentru consumul ridicat de alcool pe cap de locuitor. Victor cunoaște toate aceste lucruri, notează publicația.

În opinia jurnalistului german, Talic este un „erou al economiei de piață” și, într-un fel „un erou pentru Europa”. Când a fost abordat de reporter, Talic se pregătea să plece spre Portugalia. Jurnalistul s-a îmbarcat în cursa de 4.000 de km alături de opt români și a redat experiențele trăite.

Viktor nu este doar șofer, ci și om care livrează colete, curier de bani și contrabandist. În vanul Mercedes-Benz pe care îl conduce mai sunt șapte români, care merg la muncă în statul iberic. Unii dintre pasageri au plecat pentru prima dată la muncă în străinătate, dar alții sunt deja „veterani”. Unii merg doar pentru un sezon, iar alții se întorc din România la locul de muncă din străinătate după o scurtă pauză acasă. Pentru aceștia din urmă, când se îndreaptă spre Portugalia nu pleacă de acasă, ci merg acasă. În vehicul sunt și pachete trimise de rude celor din Portugalia. Acestea sunt livrate de Talic din ușă în ușă, indiferent de adresă. Mulți români din Portugalia au o încredere atât de mare în Viktor încât trimit prin el în România la familie banii pe care îi câștigă într-o jumătate de an.

Printre bagaje se află și 50 de sticle de apă minerală românească, pe care o comandă un român din Lisabona căruia nu îi place apa de acolo. Talic îl taxează pe acesta cu 2 euro/kilogram. „Este o apă destul de scumpă”, glumește șoferul.

Călătoria de peste 4.000 de km a lui Talic a început la Satu-Mare, orașul lui natal. Are o rută eficientă pe care o folosește de 10 ani. Evită Italia, deși drumul ar fi mai scurt, deoarece spune că acolo carabinierii obișnuiesc să confiște mașinile românilor pentru cele mai mici nereguli. Destinația finală este mereu Portimao, unde mama lui Talic lucrează. Este aproape imposibil să mergi spre un punct mai vestic în Europa. Cursa durează de obicei 50 de ore. Talic face pauze de cinci minute pentru a realimenta, de 15 minute pentru ca oamenii să mânânce și doarme doar trei ore pe zi. În restul timpului conduce fără oprire.

Mercedesul lui Viktor este un model vechi, care are 1,2 milioane de kilometri la bord. Scaunele sunt tari, lipsite de confort, iar mai tot timpul în vehicul rulează muzică disco-pop care îl ajută pe șofer să stea treaz.

Cum sunt tratați românii în funcție de țara prin care trec

La granița cu Ungaria, Talic este însoțit mereu de șeful său, proprietarul Mercedesului. Acesta merge înaintea microbuzului într-un Volkswagen Passat până la vamă, unde are pile. Plasează între actele care trebuie verificate o sumă și totul decurge fără probleme.

Șeful s-a arătat, la plecarea din Satu Mare, supărat de faptul că Talic a luat din nou mai multe bagaje decât este permis. Pentru a accepta mai multe bagaje, Viktor i-a cerut fiecărui pasager să ia asupra lui câte două cartușe de țigări, atât cât au voie să transporte legal în UE. Aceste țigări provind din Ucraina, unde un pachet costă puțin peste 1 euro. Undeva în sudul Franței, marfa îi este dată de către Talic unui colaborator al șefului său. Acolo, un pachet de țigări costă- 6-7 euro. Pe lângă cele 16 cartușe transportate legal, undeva prin bagaje sunt ascunse alte 20 de cartușe. Marfa aduce un profit frumos în Hexagon.

Înainte de a pătrunde mai adânc în Ungaria, de fiecare dată microbuzele cu români sunt oprite, la un kilometru de vamă, de un polițist. Pentru a trece mai departe fără probleme, șoferii îi dau acestuia o sumă de bani. Pur și simplu coboară geamul, dau banii și pleacă mai departe. Nu spune nimeni nimic. Dacă nu plătești, polițistul îți desface toate pachetele, iar inspecția poate dura trei ore, potrivit lui Talic.

În Austria drumul s-a desfășurat fără probleme, notează jurnalistul Der Spiegel. Mercedesul se pregătește, spre seară, să intre în Germania, unde de obicei sunt probleme cu polițiștii. Spre deosebire de cei din Ungaria, cei germani nu pot fi mituiți. Iar aceasta este țara în care oamenii legii sunt dispuși să verifice amănunțit un transport. Talic spune că germanii nu sunt oameni răi sau care doresc să creeze probleme, ci sunt pur și simplu corecți. Enervant de corecți. „Pământul lor, regulile lor”, afirmă Talic. De aceea, șoferii români de microbuze preferă să meargă noaptea prin Germania, atunci când numerele de înmatriculare sunt mai greu de distins, și în weekenduri, atunci când este mai puțină poliție pe autostrăzi.

În Franța, Talic evită autostrăzile, deoarece sunt prea scumpe. Asta înseamnă că traversează cea mai mare țară din Europa pe drumuri obișnuite. Franța este țara în care șoferul român nu a avut niciodată probleme. Este suficient să le spui polițiștilor că nu ai treabă acolo, ci doar ești în drum spre Spania. Aceștia evită să controleze microbuzele cu numere românești, deoarece știu că ar descoperi ilegalități și ar fi nevoiți să facă „tone” de „hârțoage”, așa cum cere birocrația din Hexagon. Preferă să scape de această bătaie de cap.

În Spania nu sunt de asemenea probleme, probabil pentru că sunt atât de mulți români acolo încât numerele de înmatriculare RO sunt deja ceva obișnuit. Imediat ce se apropie de granița cu Portugalia, toate cele câteva telefoane pe care le are Talic încep să sune. Cei care așteaptă pachete sau doresc să trimită bunuri în țară știu că se apropie.

Înainte de a pleca din nou spre România, Talic ia o pauză de doar 10 ore în Portugalia. Asta înseamnă că face 8.000 de km, în care conduce 100 de ore, în doar cinci zile.

„Să fii român e un job”

Viktor Talic nu a fost mereu șofer. A fost un elev cu înclinație spre matematică, dar a trebuit să abandoneze școala la 14 ani după ce tatăl lui a murit într-un accident pe când lucra la pădure. A luat drujba care l-a ucis pe tatăl său pentru a lucra și a-și întreține familia. La 18 ani a plecat la muncă, în construcții, în Portugalia.

Pentru Talic, Uniunea Eruopeană oferă o mulțime de posibilități. Mulți dintre cei pe care i-a transportat cu microbuzul în Vest s-au întors peste câțiva ani cu o mașină scumpă și au avut bani să-și facă o casă mare. Aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă rămâneau în România. „Cine spune că visul european nu merge?”, întreabă Talic. El nu înțelege toate aceste discuții despre datoria Greciei, austeritate, ostilitate între națiuni. Pentru el Europa înseamnă că o persoană poate munci și își întreține familia. „Așa că unde este problema?”, se întreabă el încă o dată.

Întrebat ce înseamnă să fii român în Europa, Talic a răspuns: „Să fii român în Europa nu ține de naționalitate. Să fii român este un job”.